Pusesem un semn pe-aici de ceva vreme... Cam fără nici o tragere... Doar asa, ca să fie! Mă mai apuca, din când în când, câte un gând... să mai scriu și eu una sau alta... Nu că aș fi avut ceva anume de zis, dar să nu-mi crească frunze, să nu mă năpădească bălăriile... Bineînțeles, imi trecea repede... Adică imediat ce mă apropiam de tastatură...
Acum, chiar sunt aici. M-am așezat croit să scriu câteva vorbe si văd că mi-a cam ieșit. Cât o să mă țină n-am de unde să știu.
Mă rog, hai să trec la subiect! De fapt, e o cauză sau unii, mai ai dracu', ar zice că e pretext. Luați-o cum vreți! Chestia e că am văzut Julie & Julia și chiar mi-a venit să vorbesc despre. Nu am, nici acum, ceva anume de zis, dar dacă tot am început...
So, we have a story here! A good story with strong characters... Aici e, cred, meritul scriitoarei Julie Powell... E insă prost "pusă în scenă" si aici e, cred, vina regizoarei Nora Ephron. De ce zic asta?
Evident, nu mă apuc să vă povestesc...
Două chestii m-au supărat:
1. Personajele sunt tari, dar sunt înconjurate de locuri comune (poate să fie și asta o strategie de punere în evidență, dar nu cred că e cazul aici si, oricum, juliile nu ar fi avut nevoie de artificii ieftine). Julie Powell trăiește într-un New York ultra-clișeizat... Și trăiește ca o new-yorkeză tipică din filme... E o imagine furată parcă din Sex and the City și învelită într-un cenușiu post 09/11, totul realizându-se foarte subtil prin niște texte ultra-patetice și prin filmarea unui ditamai gropanu' înconjurat de garduri metalice. La fel, Julia Child se bucură de o Franță de spot publicitar, regia având grijă să nu scăpăm nici un "detaliu semnificativ"; ne bagă bagheta în ochi, vinul roșu, în nas, înghesuie toți aprozariștii ambulanți etc., etc.
2. Politica. Nu-i vorba de o politizare a poveștii ci, pur și simplu, de inserții politice complet aiurea, fără nici o legătură cu ce se întâmplă... De exemplu, nenea senatorul McCarthy e parașutat în povestea Juliei Child pentru a-l ancheta pe sotul ei, Paul (Stanley Tucci - foarte bun!). Dar atât, fără nici un impact... nu contribuie nici măcar la conturarea epocii, care, în fond, nu contează nici ea. Julie, după ce chiulește o zi, află de la șefu-so că un republican ar fi concediat-o... Așa ca să vorbim discuții... Ce caută politica în filmul ăsta? Habar n-am și asta mă enervează la culme. De fapt, aș putea face niște speculații psiho-sociologice, dar... cu altă ocazie.
În rest, toate bune și frumoase. În special fetele! Magistrale: a nice girl playing a nice and smart girl (Amy Adams as Julie Powell) și a great woman playing Forrest Gump (Meryl Streep as Julia Child).
Must see!
Acum, chiar sunt aici. M-am așezat croit să scriu câteva vorbe si văd că mi-a cam ieșit. Cât o să mă țină n-am de unde să știu.
Mă rog, hai să trec la subiect! De fapt, e o cauză sau unii, mai ai dracu', ar zice că e pretext. Luați-o cum vreți! Chestia e că am văzut Julie & Julia și chiar mi-a venit să vorbesc despre. Nu am, nici acum, ceva anume de zis, dar dacă tot am început...
So, we have a story here! A good story with strong characters... Aici e, cred, meritul scriitoarei Julie Powell... E insă prost "pusă în scenă" si aici e, cred, vina regizoarei Nora Ephron. De ce zic asta?
Evident, nu mă apuc să vă povestesc...
Două chestii m-au supărat:
1. Personajele sunt tari, dar sunt înconjurate de locuri comune (poate să fie și asta o strategie de punere în evidență, dar nu cred că e cazul aici si, oricum, juliile nu ar fi avut nevoie de artificii ieftine). Julie Powell trăiește într-un New York ultra-clișeizat... Și trăiește ca o new-yorkeză tipică din filme... E o imagine furată parcă din Sex and the City și învelită într-un cenușiu post 09/11, totul realizându-se foarte subtil prin niște texte ultra-patetice și prin filmarea unui ditamai gropanu' înconjurat de garduri metalice. La fel, Julia Child se bucură de o Franță de spot publicitar, regia având grijă să nu scăpăm nici un "detaliu semnificativ"; ne bagă bagheta în ochi, vinul roșu, în nas, înghesuie toți aprozariștii ambulanți etc., etc.
2. Politica. Nu-i vorba de o politizare a poveștii ci, pur și simplu, de inserții politice complet aiurea, fără nici o legătură cu ce se întâmplă... De exemplu, nenea senatorul McCarthy e parașutat în povestea Juliei Child pentru a-l ancheta pe sotul ei, Paul (Stanley Tucci - foarte bun!). Dar atât, fără nici un impact... nu contribuie nici măcar la conturarea epocii, care, în fond, nu contează nici ea. Julie, după ce chiulește o zi, află de la șefu-so că un republican ar fi concediat-o... Așa ca să vorbim discuții... Ce caută politica în filmul ăsta? Habar n-am și asta mă enervează la culme. De fapt, aș putea face niște speculații psiho-sociologice, dar... cu altă ocazie.
În rest, toate bune și frumoase. În special fetele! Magistrale: a nice girl playing a nice and smart girl (Amy Adams as Julie Powell) și a great woman playing Forrest Gump (Meryl Streep as Julia Child).
Must see!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu