Nu știu ce să pricep din Up in the Air. Chiar nu știu. Oukey... capitalismul sălbatic, omul modern(izat), eternul uman... Big fuucking bang! All you need is love... I get it! I'm not stupid! And I like it! But... Cum ni se spune ce ni se spune? Ce a vrut, până la urmă, Reitman să facă? Asta chiar nu înțeleg! Filmul e plin de clișee de toate categoriile și dimensiunile ("făcături", cum bine le zice Andrei Gorzo). Asta poate vedea și un puștiulake care, bolnav fiind de oreion, a stat câteva zile închis în casă și a văzut filme (știu, știu... fac exact ce face filmul; vedeți cum e?). Ce mi-ar plăcea să mai știu e dacă face asta in purpose - adică dacă vrea decupeze, să coleze, să parodieze etc., etc. - sau doar îi scapă prostioare. În primul caz e betooon, în al doilea caz e graaav! Și mi-e greu să cred că e grav, tocmai pentru că dacă ar fi așa, ar fi incredibil de grav! Actually, n-ar mai trebui să folosim cuvântul Oscar... Asta n-ar însemna, oricum, că filmul e de nevăzut. Dimpotrivă, dacă renunți la pretenții și te lași dus de val, la sfârșit poți avea o senzație plăcută.
P.S. 1. Domnilor, în acest film, Alex (cu plecăciuni, Vera Farmiga) zice exact ce zicea Gosha din Moscow does not believe in tears, anume că bărbatul trebuie să câștige mai mult decât nevasta. Vasăzică, e nevoie de 30 (treizeci) de ani pentru ca femeia să ajungă la vorba bărbatului și americanul, la vorba rusului. Pardon, scuzați, nu m-am putut abține!
P.S. 2. Mesdames et cher M. Adamo, în acest film joacă (și) George Clooney!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu